o seara de sambata.

O zi frumoasa de iunie, petrecuta in compania dragutului meu laptop  [btw, inca ma gandesc ce nume sa-i dau] ascunsa in racoarea camerei mele, zi de relaxare, zi de citit bloguri in asteptarea unor posturi interesante despre concertul Depeche Mode de aseara, zi in care mi-am propus sa-mi dovedesc veleitatile culinare [chiar si acum cand scriu, in bucatarie pe aragaz se concep niste bijuterii care ma vor incanta in cateva minute], zi de ascultat muzica buna si privit filme de calitate [e atat de greu sa stii ca vrei sa vezi doar un film azi - dar un film bun, care sa-ti dea material de rontait - si sa fii nevoit sa alegi dintr-o colectie impresionanta a colegului de apartament] pana la urma am vazut un film mai vechi, din 1994, re-lansat in 2004, film pe care cred ca l-am mai vazut candva, The Shawshank Redemption [am facut o alegere buna pana la urma]

unul dintre textele care mi-au placut

I have no idea to this day what those two Italian ladies were singing about. Truth is, I don’t want to know. Some things are best left unsaid. I’d like to think they were singing about something so beautiful, it can’t be expressed in words, and makes your heart ache because of it. I tell you, those voices soared higher and farther than anybody in a gray place dares to dream. It was like some beautiful bird flapped into our drab little cage and made those walls dissolve away, and for the briefest of moments, every last man in Shawshank felt free.

E seara deja, winamp-ul e dat pe shuffle [asta inseamna ca am chef de melodii care stau ascunse si asteapta sa fie descoperite din intamplare sau poate vreau sa experimentez], atmosfera este de vacanta, dar totusi nu sunt la mare, ci sunt in mijlocul Bucurestiului, bine nu chiar in mijloc, dar pe-acolo pe undeva.

day dreaming…

Bijuteria zilei de azi: invata sa te bucuri de compania propriei persoane, poate descoperi lucruri pe care nu le stiai despre tine

1 Comment(s)

Comments RSS