the legend of 1900.

Am descoperit in seara aceasta un film exceptional, o poveste despre viata, arta, nemurire, muzica, iubire, sensibilitate, profunzime, [an epic story of a man who could do anything... except be ordinary].

Este vorba despre The legend of 1900, film regizat de Giuseppe Tornatore, cu Tim Roth [Danny Boodmann T.D. Lemon Nineteen Hundred '1900'] si Pruitt Taylor Vince [Max Tooney - the story teller] in rolurile principale.                             

Este povestea unui pianist talentat care si-a petrecut toata viata pe un transatlantic [a fost gasit in sala de bal a vaporului de catre un membru al echipajului si botezat 1900 - Novecento in varianta italiana - dupa anul in care s-a nascut] care se transforma intr-o legenda datorita talentului sau incontestabil [dovada sunt multiplele secvente muzicale, in special scena in care isi arata  virtuozitatea, 1900 fiind provocat la un duel muzical de catre Jelly Roll Morton] si a refuzului sau constant de a parasi vaporul [la sfarsit, preferand sa moara decat sa coboare pe uscat]. Explicatia ni se ofera la finalul filmului: pamantul in viziunea lui 1900 nu are limite [land is a ship too big for me] , nu are inceput sau sfarsit, iar el nu si-ar gasi locul, muzica lui nu ar mai infinita datorita maretiei lumii [the world is immense].

Finalul [destul de emotionant] poate fi privit atat ca o trecere in nemurire [de aici si titlul filmului], dar si ca o infrangere a personajului principal care se complace in confortul unei vieti in care are aproape totul [cu exceptia iubirii] si refuza sa faca schimbari, sa accepte provocarea adresata de catre viata. Depinde de perspectiva fiecaruia.

Puteti viziona cateva scene din film aici [o selectie destul de reusita, dar totusi scena mea favorita lipseste - cea in care 1900 compune cea mai emotionanta melodie a lui in timp ce priveste o frumoasa fata de care se indragosteste].

                                            

6 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI