“Nemuritorul din tine este constient de atemporalitatea vietii; si stie ca ziua de ieri nu este decat amintirea zilei de azi, iar ziua de maine visul zilei de azi.”
Kahlil Gibran
In ultima perioada, deoarece am foarte mult timp liber, m-am apucat sa explorez biblioteca parintilor mei [biblioteca din aceea clasica, de sufragerie, plina de carti si de bibelouri]. De cand eram copil eram uimita de cate carti sunt la noi in casa [mai ales ca mama mea a lucrat pentru multi ani intr-o librarie] si ma gandeam ca nu o sa le pot citi pe toate niciodata. Romane de dragoste, de aventuri, carti istorice [pasiunea tatalui meu], literatura pentru copii, critica literara, carti de poezii si multe, multe altele. Unele dintre ele mi-au imbogatit copilaria – [Ciresarii, Legendele Olimpului, Povesti nemuritoare fiind doar cateva exemple], altele m-au insotit de-a lungul liceului sau facultatii [cum se face ca in facultate niciodata nu gaseam ce mi-ar fi trebuit in biblioteca de acasa].
Revenind, va spuneam ca recent m-am apucat sa caut carti pe care nu le-am citit. Una dintre ele care mi-a atras atentia si am si citit-o a fost Visul [Le Rêve] a lui Emile Zola. O carte subtirica, de cateva pagini, s-a dovedit a fi o adevarata bijuterie literara, cu parfum de viorele si forma de povesti cu zane si Feti-Frumosi. O glorificare a muncii simple, a unei vieti simple, a virtutii sufletesti, romanul iti daruieste un vis [de dragoste si fericire] al unei fete frumoase, vis care intr-un final devine realitate, cerand in schimb sacrificiul suprem. Totul incepe in vis si se termina in vis. Precum Angelique, Zola creeaza o broderie de neasemuita frumusete, plina de stil si originalitate specifica epocii in care a trait.
Promit sa revin curand cu noutati. Pana atunci, ma duc sa visez cu ochii deschisi.
No Comments Yet
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
